Prezentare

Școala Gimnazială ”Nicolae Popoviciu"

Ne bucuram ca sunteți interesați de școala noastră, în demersul de a alege o soluție educativă optimă pentru copilul dumneavoastră. Școala Gimnazială ”Nicolae Popoviciu” vă așteaptă cu o ofertă educațională de excepție, diversificată și îmbogățită pe parcursul fiecărui an școlar.

Într-un peisaj educațional deseori confuz și asaltat de probleme dintre cele mai diverse, școala noastră vine cu dorința de a promova un demers educațional de calitate care să asigure atingerea standardelor de învățare și promovare a valorilor, într-un climat de siguranță fizica și psihică.

La noi la școală, copilul dumneavoastră are toate condițiile să învețe temeinic și să-și dezvolte abilități și atitudini ce îi vor permite să se desăvârșească cu succes, ca adult, într-o societate democratică. O gama largă de activități extrașcolare si extracurriculare vor valorifica și dezvolta talentele și interesele specifice copilului dumneavoastră și vor contribui esențial la formarea lui ca personalitate echilibrată și armonioasă, capabilă să trăiască într-o lume modernă și polivalentă.

Vă așteptăm să începem împreună o colaborare pe termen lung, în beneficiul copilului dumneavoastră!

NICOLAE POPOVICIU,

promotor al învățăturii și culturii românești în Bihor

„ADEVĂRUL SPUS LA VREME NE VA SCUTI DE SURPRIZE ULTERIOARE„ (Ep. Nicolae Popoviciu)

Preasfințitul episcop Nicolae Popoviciu s-a născut la 29 ianuarie 1903 în satul Biertan, județul Târnava Mare (actualmente județul Sibiu), fiul lui Ioan (primul primar român al Biertanului) și Ana, într-o familie cu 9 copii, dintre care 5 mor foarte devreme.

A făcut studii la Biertan, Dumbrăveni, la Școala Normală „Andrei Șaguna” din Sibiu și la Liceul „Andrei Șaguna” din Braşov. Vorbea curent limbile germană, maghiară, franceză, latină, greacă veche și modernă.

A urmat Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, cu examene de diferență la Facultatea de Teologie din Cernăuți, având ca temă de licență „Începuturile nestorianismului” (publicată în 1933 la Sibiu) iar ca lucrare de doctorat „Epicleza Euharistică”, obținând titlul de doctor în anul 1934.

Prin grija mitropolitului Nicolae Bălan este trimis la studii în străinătate la Universitatea din Atena (Facultatea de Teologie, 1927-1928), și la Universitățile din München (1928-1930), Tubingen, Leipzig, Breslau (1930-1932), pentru studii de filozofie.

La data de 1 Septembrie 1929 este hirotonit ca diacon necăsătorit, iar la 23 noiembrie 1934 este hirotonit preot.

Între anii 1932-1936 funcționează ca profesor de teologie dogmatică, apologetică, omiletică și greacă la Academia Teologică „Andreiană”.La 28 aprilie 1936, Congresul Bisericesc l-a ales în scaunul de Episcop al Oradiei, la vârsta de numai 33 ani. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Cozia, apoi hirotesit arhimandrit, în 1 iunie este hirotonit episcop, în 2 iunie este investit de către MSR Carol al II-lea, iar în 28 iunie este instalat episcop la Oradea.

A publicat un important număr de cărți, de referință rămânând „Lespezi de altar”, publicată la Beiuş în 1942, la editura „Librăria şi Tipografia Doina”. A fost un permanent colaborator cu studii şi articole la „Revista Teologică”, „Telegraful Român”, „Lumina satelor”, „Legea Românească” şi altele.

Între 1 aprilie 1940 – 25 martie 1941 este locțiitor al Episcopiei Timișoarei pe care o organizează.

În perioada mai – iunie 1945 s-a aflat în mijlocul soldațior români pe câmpul de luptă din Cehoslovacia.

În anii 1941, 1942 și 1945 a participat la misiunile intreprinse în Basarabia și Transnistria.

Episcopul Nicolae Popoviciu a fost omul providențial în momente grele pentru locuitorii „Țării Beiușului” și nu numai. Astfel a ridicat cu mari sacrificii clădirea Internatului Ortodox de Fete (actuala Școală Gimnazială „Nicolae Popoviciu”) începută în anul 1938, piatra de temelie fiind pusă în 18 septembrie. În toamna anului 1939 impunătorul edificiu al Internatului Ortodox deFete, una dintre cele mai frumoase clădiri ale oraşului Beiuş, este pregătit să-şi primească cele dintâi eleve interne.

La 9 martie 1941 o preia Școala Normală Conducătoare de copii din Beiuș și o transformă în Școala Normală Confesională Ortodoxă Română.

Animat de grija pentru copiii români, orfani de război, Nicolae Popoviciu începe ridicarea unui orfelinat pentru aceştia în anul 1943 (actualul spital), pe strada Română unde se afla Internatul Diecezan Ortodox de băieți (actuala policlinică). După anul 1945 lucrările la acest edificiu sunt sistate. Clădirea era aproape gata rămânând de efectuat doar tencuielile şi finisările.

După aproape un deceniu clădirea este terminată de către stat dându-i-se destinația de spital, spital ce azi poartă numele de Spitalul Municipal „Episcop Nicolae Popovici”.

La data de 4 octombrie 1940 este expulzat în teritoriul românesc împreună cu 283 de intelectuali români în șapte vagoane de marfă de către autoritățile horthyste, ceea ce îl determină să se stabilească în Beiuş, unde aduce şi cancelaria episcopală, rămânând aici până în 1945.

Între 1947 - 1948 a fost președinte al Asociației ASTRA. Datorită atitudinii sale naționaliste, a luării de poziție împotriva statului comunist, la 5 octombrie 1950 se emite ordinul 22381 prin care Sfântul Sinod al BOR, constrâns fiind, hotărăște „punerea în retragere a P.S. Nicolae Popoviciu din scaunul episcopal al Oradiei din motive de interes superior bisericesc şi din cauză de boală pentru refacerea sănătății, i se atribuie deocamdată Sf. Mănăstire Cheia din regiunea Prahova”, unde, în strictă izolare, trăieşte 10 ani.

La 20 octombrie 1960, Episcopul Nicolae Popoviciu trece la cele veșnice, fiind dat pământului care l-a născut – Biertan, jud. Sibiu. La 23 august 1992 este reînhumat în Biserica cu Lună din Oradea. Episcopul Nicolae Popoviciu face parte dintre episcopii ortodocși postbelici propuși pentru canonizare, fiind socotit ierarh martir de mulți clerici și credincioși.

Cu data de 1 septembrie 1968 în clădirea Internatului Ortodox de Fete, ctitorită de Episcopul Nicolae Popoviciu, funcționează Școala Generală Beiuş, actualmente Școala Gimnazială ,,Nicolae Popoviciu”.

Indiferent de denumirea purtată în timp: Școală Elementară, Școală Domnească, Școală Generală, etc. este continuatoarea Școlii primare a oraşului Beiuş. Acest 1 sau 15 septembrie 1968 nu este data de naştere a unei noi instituții de învățământ ci, doar începerea activității unei vechi instituții şcolare beiuşene, într-un nou edificiu.

Creşterea numărului de clase şi a efectivelor de elevi, impune construirea unui nou corp de clădire ce se dă în folosință la 1 septembrie 1972. În anul de început, anul şcolar 1968-1969, existau 22 de clase. În anul școlar 2018-2019 există 22 de clase (14 la învățământul primar și 8 la cel gimnazial).

La data de 23 octombrie 1999 are loc festivitatea prin care se conferă numele „Nicolae Popoviciu” Școlii Generale din Beiuş. Tot atunci s-a dezvelit şi s-a sfințit decătre Episcopul Oradiei, Ioan Mihălțan, placa memorială.

În fiecare an, la 6 decembrie, se omagiază şcoala şi patronul ei spiritual, ziua Sfântului Nicolae devenind Ziua Școlii.